Nuestro bebe Alejandro creşte pe taste

"obligatoriu, în timpul vieţii"

"Mama, gata! Laşi totul şi vii! Ai bilet, la avion, pe 19 decembrie: vezi că ţi-am trimis mail. Gata! Ştii că J. are o carte, care ar suna cam aşa (din spaniolă) "o mie şi unu locuri de vizitat obligatoriu în timpul vieţii". O să ne ţinem de călătorii! Să vii fără haine, doar cu ce o să ai pe tine: cumpărăm de toate aici (că tu nu ai haine serioase!). Şi la frizerie o să mergi cu mine, lasă-ţi părul aşa cum este, nu interveni fără mine!"

Urăsc aşa ceva şi mă simt la fel

Când unii parcă ar pleca, şi nu mai pleacă, iar alţii parcă ar veni, şi nu mai vin. Etc.

Au timp şi nervi

Nu ştiu de ce unii se dau aiurea pe Twitter.

Întrebări de noapte bună

Uite ce ascult acum, înainte de somn... Sub câte rânduri de termopan crezi că nu se aude o inimă?

Spiralat(-ă)

Nu ştiam că în centrul oraşului se poate găsi o terasă cu linişte, cu o incredibilă, aproape că nobilă intimitate. Am întârziat la o întrevedere, dar mi-am fixat altele. După colţul drept al T.N.O.B. Vizavi - chelneri de culoare. Meniuri exotice. Şi Banca Română. Nu am idee ce am în cont. De ce m-aş stresa? Şi, încă, într-o zi de sâmbătă...

Unii oameni nu înţeleg de nu şi nu. Dar aşa a rămas. Deşi, m-am simţit aiurea de tot.

M-au dus şi la oficiu. "Hai la tine!" Vinul era absolut negustos, neplăcut. Nu intra în mine. Şi nu pentru că nu consum, în general, alcoolice. Insistau, clar. (Ce mult urăsc aşa ceva!) Am mâncat plăcinte de la T.O. şi am gustat - poate că prea mult - din acele diverse meniuri, preparate din carne (ceea ce nu am mai făcut de mult timp!). Şi mi s-a făcut greu-greu pe suflet. Nu mai puteam suporta o violenţă ca aceasta. Am făcut şi febră.

Bambusul nu mai avea apă. Străin, de unul singur pe birou... L-am luat acasă. Nu vreau să am obligaţii din astea, traumatizante, aici, unde nu am de gând să vin prea des. Mi-am zis că îl voi creşte spiralat. Va trebui, doar, să îi schimb locul în toată ziua. În raport cu lumina. Adică... să îl stresez?

"O prigorie se aşeză pe pervazul ferestrei / Ea mă luă în ochii ei."
Chiar de scria doar atât...
Săptămâna ce s-a dus a luat cu sine, pentru totdeauna, şi un tânăr poet român. De ce... ?
...
Am o sete nebună de viaţă. Planuri, vise... Mă simt atât de tânără, încât îmi e ruşine.

Să...

Vara asta… Poate că e una dintre cele mai de chin veri ale mele. Stop. A nu se răsfoi trecutul. În lume există suflete mult mai îndurerate, trupuri mult mai chinuite, răni mult mai... răni. Să îmi fie ruşine! Să deschid fereastra, să respir, să număr până la zece, să văd pe unde mi-am lăsat hainele de ieri, să programez maşina în regim de spălare nocturnă, să îmi fac o cafea... Să nu...
Să nu plâng.